Îmi amintesc anul trecut pe vremea asta, cum încercam să scriu o carte, lucru care îmi mai alunga plictiseala. Încercând să recreez în seara aceasta fragmente din carte, am reușit unul chiar ok. Îl postez, în speranța că mă va face să mă reapuc de carte. Povestea cărții este nimicul :
"Un băiat destul de neînteles, plin de coșuri, singuratic stătea în fața calculatorului. Timiditatea sa îl ține ascuns în spatele monitorului, lucru care îi apasă curiozitatea spre specimenul necunoscut de el : fetele. cum o fi ? se gandește el.. cum o fi să îi ating buzele cu ale mele, cum o fi să îi simt sânii tari, fundul moale, cum o fi să iubesc ? acestea sunt gândurile tânărului, când vede fetele pe stradă, umblând cochete, parcă special să îi facă în ciudă. dar timiditatea băiatului îi aduce în schimb un nimic. clasicul nimic"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu