E ciudat.. am crescut. M-am maturizat, nu mai am 16 ani sa pot sa le cer parintilor totul si singura mea treaba sa fie trezitul de dimineata sa ma duc la liceu.
Nu mai ascult doar metal, nu mai port doar negru, nu imi mai e frica de camasi. E o schimbare, poate in bine, poate in rau. Nu vreau sa uit ceea ce am fost cand eram mai mic, dar sunt sigur ca m-as fi judecat. As fi zis "uite-l pe ala, cu ochelarii lui de soare si muzica lui tare cat are geamul putin lasat, uite-l cum cauta atentie"
Dar acu ma justific si nu eram chiar cel mai bun pusti de 16 ani, eram foarte frustrat si nu stiu de ce. Eram suparat si nici pana acu nu stiu de ce. Vroiam doar sa ies afara, sa nu stau in casa. Nu cred ca eram asa placut sa fiu in preajma cuiva, nici umor prea bun nu aveam.
Ce m-a schimbat ? Ceea ce schimba pe toata lumea : iubirea. Te schimba in feluri neimaginate de tine cand te uitai la filme romantice. Si daca se termina, incerci sa gasesti acelasi lucru in altcineva, dar nu e mereu asa. Poti sa incerci sa tragi de o relatie, sperand sa se schimbe, dar nu e asa. Cand incepi sa inventezi motive sa nu te vezi, e clar, relatia aia nu o sa mearga nici pe viitor cum nu merge nici acum. Aici intra dezamagirea, cand iti dai seama ca nu mai ai ce ai avut odata.
Dar intr-un fel, asta e un lucru bun, ca poate ai nevoie exact de ceva ce e nou.
E ceva placut la orizont si in acest moment, sa fiu sincer, orizontul e aproape. Simt eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu